Asta pare a fi lecţia de viaţă pe care a învăţat-o rapid tatăl Corinei Stanciu, încă din prima clipă în care și-a dus pentru prima oară fetița copil la spital. Copil bolnăvicios de mic, Corina a vizitat spitalul mai des decât proprii părinți la un loc, însă de cele mai multe ori tatăl ei nu putea să calce în instituţia cu pricina.
Vă întrebaţi de ce? Răspunsul este simplu: tatăl Corinei este rrrom. Din acest motiv, de fiecare dată când fiica trebuia să ajungă în mâinile unui medic, o lăsa pe soţia lui să se ocupe. Faptul că ea nu e din etnia rromă o ajută să câştige atenţia celor care trebuia să le îngrijească fiica.
Tatăl era 100% conştient că dacă va încerca să se implice va face mai mult rău decât bine. Nu s-a împăcat niciodată cu această evadare, pe care a fost nevoit să şi-o autoimpună. Cu toate acestea, a preferat să tolereze propria suferinţă decât neglijenţa doctorilor, care, dacă ar fi aflat adevărul familiei Stanciu, Corina ar fi avut parte de un tratament incorect.
Experienţa pe care a trăit-o în mod direct a a determinat-o pe Corina Stanciu să ia şcoala în serios şi să ajungă astăzi studentă la Facultatea de Medicină. Povestea de acasă i-a rămas imprimată în amintirile din acea perioadă, motiv pentru care s-a hotărât să apuce acest drum:
”Am fost un copil bolnăvicios și cu tot târâtul prin spitale… la un moment dat conştientizezi că nu e cum ar trebui să fie, pentru că de fiecare dată când mergeam la spital tata mă punea în braţele mamei, care nu e de etnie rromă, şi intra ea cu mine.”
Decizia a luat-o încă din clasa a II-a, când a început să conştientizeze drama pe care o trăia tatăl său, de fiecare dată când erau nevoiţi să meargă la spital. Şi-a dat seama că acest tip de protecţie şi de ocrotire nu sunt normale într-o societate în care minorităţile ar trebui să fie pe acelaşi picior de egalitate cu ceilalţi. Astfel, Corina a hotărât să fie ea însăşi schimbarea pe care o dorea de la ceilalţi. Astăzi, poate spune cu mândrie şi convingere că a reuşit.
